La 17 iulie 2022 a intrat în vigoare Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative.

Modificarea legislației insolvenței a fost inițiată de Ministerul Justiției într-un demers de implementare în legislația locală a Directivei Europene în domeniul Restructurării și Insolvenței nr. 2019/ 1023 și va transpune prevederile acesteia, cu excepția obligației de a institui o linie telefonică specială privind avertizarea timpurie, care se va aplica din 17 iulie 2023. Astfel, imediat ce contribuabilul întârzie plata unor obligații bugetare, acesta este alertat de ANAF, iar pe pagina de internet a Ministerului Antreprenorialului vor fi prezentate informații privind facilitățile de sprijin, programe de diagnosticare a stării de dificultate sau a insolvenței.

Care sunt principalele modificări/ completări la Legea Insolvenței

Scopul legii insolvenței

Scopul prezentei legi este instituirea unor proceduri de prevenire a insolvenței la care pot recurge debitorii aflați în dificultate și, respectiv, a unor proceduri colective de insolvență pentru acoperirea pasivului debitorului, în cadrul cărora debitorul beneficiază, atunci când este posibil, de șansa de redresare a activității sale.

Cine beneficiază de prevederile acestei legi?

Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, cu excepția celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul prevenirii insolvenței și al insolvenței lor. În cazul profesiilor liberale, procedurile prevăzute de prezenta lege vizează întreprinderea acestora, iar nu statutul profesional.

Până acum, Legea insolvenței nu s-a aplicat profesiilor liberale, acestea fiind expres exceptate în art. 3.

Legea nr. 216/2022 exceptează expres doar două profesii liberale: notarii și executorii judecătorești.

Modificările aduse de noua lege vizează, de asemenea, înlocuirea sau redefinirea unor termeni, dar și introducerea de noi mecanisme.

Mandatul ad-hoc este înlocuit de acordul de restructurare și este modificată procedura concordatului preventiv

Procedura mandatului ad-hoc este abrogată, aceasta fiind înlocuită de procedura acordului de restructurare. Astfel, un datornic aflat în dificultate va putea propune un acord de restructurare, care va fi întocmit cu ajutorul administratorului de restructurare sau direct de administratorul restructurării.

Administratorul restructurării se va ocupa, printre altele, de:

• verificarea și atestarea faptului că debitorul se află în stare de dificultate;
• elaborarea sau, după caz, asistarea debitorului în elaborarea acordului de restructurare;
• asistarea debitorului sau, la cererea acestuia, negocierea acordului de restructurare și realizarea demersurilor pentru soluționarea pe cale amiabilă a oricărei dispute între debitor și creditori ori între creditori;
• se va asigura că acordul de restructurare respectă condițiile de legalitate;
• monitorizarea implementării acordului de restructurare;
• monitorizarea și, dacă este cazul, asistarea debitorului la implementarea acordului de restructurare prin orice acțiuni prevăzute în acesta sau care sunt necesare în vederea realizării sale, cum ar fi: măsuri operaționale, valorificare de active, valorificarea întreprinderii sau a unei părți din aceasta ca ansamblu independent;
• îndeplinirea oricăror altor atribuții, prevăzute de prezentul capitol sau instituite prin acordul de restructurare.

Acordul de restructurare conține cel puțin următoarele informații/documente:

1. datele de identificare ale debitorului și ale administratorului concordatar;
2. componența patrimoniului debitorului, defalcată pe mase patrimoniale unde este cazul, respectiv activele și pasivele în momentul întocmirii planului de restructurare, valoarea acestora la data întocmirii planului;
3. analiza situației economice a debitorului, a situației salariaților, precum și o descriere a cauzelor și a nivelului dificultăților debitorului la momentul propunerii planului;
4. lista creanțelor, cu identificarea creditorilor, grupate pe categorii de creanțe și împărțite în:
   • creanțe a căror realizare va fi afectată de planul de restructurare, cu indicarea gradului de îndestulare a acestora;
   • creanțe neafectate, împreună cu o descriere a motivelor pentru care debitorul propune ca acestea să nu fie afectate de planul de restructurare;
5. creanțele în litigiu și tratamentul acestora; propunerea unui tratament pentru creanțele în litigiu nu echivalează cu recunoașterea dreptului litigios;
6. expunere de motive care explică de ce planul de restructurare are perspective rezonabile de a preveni insolvența debitorului și de a asigura viabilitatea afacerii, inclusiv premisele necesare pentru reușita lui. Această expunere de motive va fi realizată sau validată de către administratorul concordatar;
7. măsurile de restructurare propuse sau o combinație a acestora, cum ar fi:– restructurarea operațională a activităților desfășurate de debitor;– schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor sau pasivelor debitorului;– valorificarea unor active ale debitorului;– valorificarea întreprinderii ca ansamblu independent;– fuziunea sau divizarea debitorului, în condițiile legii;– modificarea structurii capitalului social al debitorului prin majorarea capitalului social prin cooptarea de noi acționari sau asociați sau prin conversia creanțelor în acțiuni, cu majorarea corespunzătoare a capitalului social;
8. modalitățile de informare și consultare a reprezentanților salariaților și modalitățile în care planul va afecta forța de muncă a debitorului (proceduri de concedieri individuale, proceduri de concedieri colective, eventuale cazuri de suspendare a contractelor de muncă din inițiativa angajatorului, reducerea programului de lucru corespunzător reducerii temporare a activității);
9. bugetul de venituri și cheltuieli și fluxurile financiare estimate ale debitorului pe durata planului de restructurare, cu împărțirea creditorilor între titulari de creanțe afectate și titulari de creanțe neafectate;
10. finanțările noi, finanțările intermediare, precum și motivele pentru care sunt necesare pentru punerea în aplicare a planului;
11. simularea distribuirilor de care ar beneficia creditorii afectați în cazul scenariului următoarei alternative optime, scenariu care poate fi chiar falimentul, realizată pe baza unui raport de evaluare a activelor existente în patrimoniul debitorului, întocmit de un evaluator autorizat cu cel mult 6 luni anterior datei deschiderii procedurii, și prezentarea comparativă a acestor distribuiri cu cele prevăzute a se realiza prin planul de restructurare;
12. testul creditorului privat întocmit potrivit art. 5 alin. (1) pct. 71, în cazul în care, prin plan, se propun reduceri ale creanței bugetare;
13. programul de plată a creanțelor, raportat la fluxurile financiare și durata planului.

Ajustări la concordatul preventiv

În afară de noua procedură ce va fi introdusă în Legea insolvenței, noua lege mai prevede câteva modificări la regulile concordatului preventiv. Printre altele:

• procedura de concordat preventiv va putea fi deschisă și la cererea unuia sau mai multor creditori care dețin o creanță certă și lichidă, cu condiția obținerii acordului prealabil al debitorului aflat în dificultate. Cererea va fi însoțită de următoarele documente:

1. acordul debitorului, exprimat în scris, împreună cu indicarea practicianului ales de acesta;
2. justificarea dificultății, prin raportul administratorului concordatar, fie de către debitor, fie de către creditorul care formulează cererea;
3. declarația debitorului potrivit căreia acesta nu se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a), b) și c) ale art. 16.

Anterior procedura de concordat putea fi deschisă doar de datornic.

• Termenul maxim pentru implementarea măsurilor stabilite prin planul de restructurare este 48 de luni de la data omologării acestuia prin hotărâre executorie, cu posibilitatea prelungirii acestuia cu 12 luni.
• În primul an este obligatorie plata a minimum 10% din valoarea creanțelor afectate prin concordat.
• De la data deschiderii procedurii de concordat se suspendă de drept toate executările silite îndreptate împotriva debitorului sau acestea nu încep, indiferent de natura creanței, pe o perioadă de 4 luni. Pe parcursul duratei suspendării se va suspenda și cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită.
• Pentru motive temeinice, la cererea debitorului, a unui creditor sau a administratorului concordatar, judecătorul-sindic poate dispune prelungirea măsurii suspendărilor executărilor silite sau poate acorda o nouă suspendare pentru una sau mai multe perioade determinate. Durata totală a suspendării, cu prelungiri și reînnoiri, nu poate depăși 12 luni de la data deschiderii procedurii de concordat preventiv.

Procedurile vor putea fi accesate de orice debitor aflat în dificultate, indiferent dacă situația de dificultate a acestuia este una financiară sau operațională, însă ar putea conduce la insolvență dacă nu ar fi luate măsuri de restructurare. Noțiunea este extinsă față de cadrul anterior, când se făcea referire doar la dificultatea financiară. De asemenea, în concordanță cu Directiva transpusă, legea va permite ca instanța să poată confirma acordul de restructurare, chiar dacă anumiți creditori s-au opus, sub rezerva îndeplinirii unor condiții stricte.

Photo credit @macrovector_official freepik.com