Într-un context fiscal în continuă evoluție, anul fiscal 2018 reprezintă o excepție notabilă, fiind supus unor reguli de prescripție care se abat de la norma obișnuită. Astfel, prescripția acestui an fiscal (creanțele în materie fiscală), care ar fi trebuit să aibă loc la 1 iulie 2024, se amână până în primăvara anului 2025 din cauza măsurilor adoptate de Guvern în primul an al pandemiei de coronavirus.

Noul Cod de Procedură Fiscală, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, a introdus modificări semnificative în ceea ce privește termenele de prescripție. În contrast cu vechiul cod, conform căruia termenul de cinci ani începea să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor (articolul 91 din OG 92/2003), pe noul cod, termenul începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor (articolul 110 din Legea 207/2015). Astfel, anul fiscal 2015 a marcat tranziția, fiind ultimul an care s-a supus regulei prescrierii la 1 ianuarie, în timp ce anul fiscal 2016 a fost primul care s-a supus noii reguli, cu prescrierea întârziată până la 1 iulie.

Pandemia de Coronavirus a introdus o componentă excepțională în calculul prescripției fiscale pentru anul 2018. Ordonanța de Urgență 48/2020 a suspendat, pentru mai multe luni, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale, intervalul fiind cuprins între 16 aprilie și 25 decembrie 2020. Această perioadă de suspendare se adaugă termenului obișnuit de prescripție, prelungind efectiv data la care ar fi trebuit să aibă loc prescrierea pentru anul fiscal 2018.

Calculul specialiștilor indică faptul că, în mod normal, prescrierea ar fi intervenit la 1 iulie 2024, însă, adăugând cele 253 de zile de suspendare menționate anterior, prescrierea efectivă se produce la 11 martie 2025. Astfel, Fiscul nu va mai avea dreptul să verifice sau să stabilească creanțe fiscale pentru anul 2018 după această dată. Astfel, prescrierea anului fiscal 2018 va fi considerată efectiv la 11 martie 2025.

La 11 martie 2024 se va prescrie, așadar, numai anul fiscal 2017.

Conform prevederilor noului Cod de Procedură Fiscală, articolul 110, dreptul Fiscului de a stabili creanțe fiscale se prescrie într-un interval de cinci ani de la data de 1 Iulie a anului următor celui în care s-a generat obligația fiscală. Atunci când acest termen de prescripție ajunge la împlinire, autoritățile fiscale nu mai au autoritatea să stabilească creanțe fiscale pentru respectivul an fiscal.

Totodată, dreptul de a solicita executarea silită a creanțelor fiscale se supune unei prescripții similare. Conform art. 215 din Codul de Procedură Fiscală, termenul este de cinci ani și începe să curgă de la 1 Ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. În situația în care termenul de prescripție este depășit, autoritățile nu mai pot iniția proceduri de executare silită împotriva datornicilor, iar creanțele respective sunt eliminate din evidențele fiscale, conform prevederilor art. 218.

Credit foto freepik.com